lectie de gramatica pe facebook

Oră de gramatică pe facebook: mesajul unei doamne profesoare către elevii săi.

"Dragi elevi,
Deși vă bat cam 9 ore pe săptămână la cap, știu că nimic nu are un mai mare impact asupra voastră ca facebook-ul și ale lui postări. Prin urmare:

Corect este „frumoaso!” nu „frumoas-o!” și deja știți din melodia lui Krem cine are cratimă.
„Doar” se foloseşte cu forma pozitivă a verbului, iar „decât” cu cea negativă. (Ea are 25 de ani. Nu are decât 2 lei în buzunar.) Adverbul „decât” se mai folosește și atunci când construim propoziții comparative de inegalitate. (Antonia este mai deșteaptă decât Inna.)
Atunci când vreți să fiți amabili cu doamnele și/sau domnișoarele, nu vă adresați cu „dragele mele”. Tocmai le-ați făcut maşini care scot apa de pe fundul unui râu. Corect este „dragile”.
Atunci când planificați o ieșire la o cafenea sau la o cofetărie este impropriu să spuneți „căutăm locaţie”. Pentru că nu închiriați clădirea ca să vă petreceți restul zilelor acolo, ci beți doar un suc (nu altceva, sper). „Locaţie” înseamnă spaţiu pentru închiriat.
Corect este „Ce faci, păpușă?” nu „Ce faci, păpușe?” „Ă”-ul din final nu este ţărănesc, aşa cum v-ați fi aşteptat. Sfatul meu este să găsiți un apelativ ceva mai original (mai speşăl) dacă nu vreți să vi se răspundă cu „Bine, păpușel.” plus un ghiozdan sau o geantă în cap.
„Serviciu” şi nu „servici” – fie că e vorba despre locul unde vă veți câştiga pâinea (dacă promovați examenul de evaluare națională) sau serviciul de cafea pe care mama îl va arunca în capul vostru, pe lângă alte obiecte avute la îndemână (dacă nu îl promovați).
Structura „Vizavi de problema discutată anterior...” poate fi tradusă doar aşa: „peste stradă de problema discutată anterior...”. Pentru că „vizavi” nu înseamnă decât „peste stradă”, contrar părerii că un cuvânt de origine franceză poate fi abuzat cum avem noi chef. Dacă nu aveți probleme peste stradă, nu-l folosiți.
„Să aibă” şi nu „să aibe”. Ca să nu mai vorbim de şi mai urâciosul „să aive”. De asemenea, „Vroiam să vă rog să mă învoiți...” este greşit. „Voiai” să spui ceva, iar eu voiam să te exprimi corect și să fii prezent la oră.
Ştiți momentele alea în care cuvântul pe care îl scrieți are ca ultimă literă un „i” şi voi nu știți dacă trebuie să stea singur sau să îşi mai aducă vreo 2-3 prieteni? Ei bine, totul este ştiinţă.
Pentru a nu fi incult, trebuie să citeşti.
Nu fi nerăbdător, fii precaut.
Nu e important a şti câte postări sunt pe facebook într-o zi, ci este important să ştii lecțiile la limba română.
Verbul „a fi”, de obicei, dă cea mai mare bătaie de cap - „A fi sau a nu fi corigent, aceasta-i întrebarea”.
Se scrie „fii”, cu doi i, numai la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
- viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.
În rest e „fi”, cu un singur i:
- infinitiv: a fi;
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!;
- condiţional prezent: aş fi, ai fi;
- condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut;
- conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut;
- viitor: voi fi, vei fi;
- verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.
De asemenea, substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinenţa de plural) şi la plural articulat -iii: copil – copii – copiii.
Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât).
Structura „Aveţi detalii în ataşament” se regăsește în aproape toate mail-urile. Există o problemă totuşi: ataşament înseamnă „afecţiune (puternică şi durabilă) faţă de cineva sau ceva. – Din fr. attachement.” Aşa că dacă nu vreți să includeți sentimentele în afaceri poate schimbați structura în "Aveți detalii în fișierul atașat" atunci când vă veți depune CV-urile."

taken from random location....

via https://www.facebook.com/andreea.gache

de vanzare 400 si ceva de viniluri

400 si ceva de viniluri si 100 si ceva de benzi de magnetofon - o gramada de titluri si artisti , de toate felurile si toate genurile . intrebati despre un titlu sau artist si eu caut , daca este disponibil , puteti achizitiona un vinil la pretul de 5~15 lei in functie de titlul si artist. o sa revin cu poze detaliate pe fiecare vinil in parte. discurile au fost curatate si sterse foarte bine. cele irecuperabile au ajuns pe casa scarii , sub forma de tablouri , iar unele au fost donate pt a se realiza un decor din ele. in masura timpului disponibil , o sa incerc "digitalizarea" lor in format electronic MP3. de asemenea mai dispun la vanzare de 2 magnetofoane , un Tesla CM130 si un Tesla B115 , ambele avand nevoie de schimbarea curelei de transmisie la cabestan. in rest ele functionand perfect . (daca am timp le voi schimba si curelele). tot la vanzare mai sunt disponibile 2 pickup-uri , unul rusesc Acord 103 (parca) foarte greu , parca are plumb in el , si inca unul german , nu mai imi amintesc firma , dar la fel are nevoie de schimbarea curelei de transmisie la platan. cel rusesc functioneaza perfect deoarece nu este pe curele, are transmisia prin frictiune.
stati linistiti ca imi opresc si eu un pick-up (o "mizerie" de Marantz :D) (si cateva discuri imposibil de dat sau vandut) si un magnetofon Akai (stiti voi de care.... din seria GX :P )

 lasati un comentariu si eu incerc sa va raspund , daca aveti intrebari .

de asemenea daca exista cineva care dispune de un club / dj , un post de radio pe net , etc etc mediu de difuzare , sunt dispus oricarei colaborari .(la modul ca pot veni si cu echipamentul tehnic pt redarea benzilor sau discurilor de vinil / pickup )

dupa 20 de ani

totul este la fel.  nimic nu s-a schimbat... nici macar gardul..
poza de pe pelicula este facuta in interiorul curtii de aia stalpii apar in alta pozitie , dar in principiu este acelasi loc...

cele mai frumoase amintiri, cele mai frumoase clipe...aici la Valcelele le-am petrecut, cu stupii cu taica-miu....si restul gastii de apicultori..Cornelush, Nea Gheorghita , Nea Popa , Nea Nicu... si multi altii ...

in poza de mai jos sunt cu Nea Nicu. Mi-a dat atunci cadou o bricheta din razboi pe benzina (Zenith)
o am si acuma , functioneaza perfect , o sa fac o poza cu ea sa o vedeti.
Nea Nicu , era cel mai de gasca om. Aveai atatea de invatat de la el... si Cornel , cand i-a zis vorba tata:
"mai Cornelush , nu mai face asemenea imprudente ..." atunci cand a alunecat pe cur , jos , de pe scara vagonului de stupi, avea o cutie mare de chibrite in mana , s-au varsat toate pe jos... :))))
sau sondele pe care ma cataram pana in varf, zdranganeau din toate incheieturile , si acuma stau si ma gandesc ce curaj aveam sa ma sui pana in varful sondei... pe o scara de fier contorsionata si ruginita ca naiba... sau cum stateam langa robinetii de suprapresiune de la sonde , care scoateau un jet de gaze , bine inteles , superinflamabile... stateam si ma minunam cum de nu miros a nimic gazele... stiam de la sondori ca o mica scanteie , declanseaza iadul pe pamant... era de ajuns sa dai de la distanta cu o piatra in gura de evacuare a gazelor , si se producea o scanteie , si gata aia era.... dar nu eram talamb precum copii din ziua de azi... am vazut intr-o noapte cum a explodat o sonda , era ceva extraordinar... se luminase toata valea unde era sonda aia...mai la distanta...

noi , (apicultorii) ne suiam cu vagoanele de stupi pe acele dealuri ca sa stam vreo 3 saptamani sa culeaga albinele miere de salcam... ce viata era , o sa povestesc mai jos si cateva aventuri nasoale...
ziua stateam pe la nea Nicu , sau mergeam cu el sa cautam ciuperci sau nane , (sau ghebe) . acolo aproape ca nu trebuia sa cumperi nimic , totul se lua la schimb pe miere , branza , oua , paine, tuica... etc etc. iar in padure gaseam ciuperci... super ciuperci , erau mega mari... am gasit o data , cea mai mare ciuperca pe care am vazut-o eu vreo data: era mare cam cat cel mai mare dovleac pe care il stiti voi...
mancam pe gratar si sub forma de ghiveci , sau in omleta de oua, ciupercile erau la ordinea zilei . era un fel de nici o masa ,fara ciuperci :)

in perioada cand ajungeam noi cu stupii in acea zona , se faceau ciresele de mai... puh ce bune erau , tot de la nea Nicu din gradina (copacii aia din spatele lui sunt ciresi)

ce am uitat sa zic ca mai faceam pe acolo , ma suiam cu o gramada de sarme si baterii , pt ca inca nu aflasem de existenta undelor scurte de 7 si 14 mhz , cu o statie de CB , cele folosite acum de camionagii , atunci nu se foloseau decat de radioamatori , ma suiam cu statia pana in varful sondei , intindeam antenele si vorbeam cu italienii , cand era propagare ionosferica. (in 27 mhz mai tot timpul este propagare vara)

hai sa pun si niste poze si dupa , bag o intamplare nasoala pe care am patit-o acolo... (dar s-a terminat cu bine)

in poza de mai jos se vede  o "mini statie de pompare" de la sonde spre rafinaria Pitesti.

apicultori "zonali"

Nea Popa , o sa il vedeti in pozele de mai jos , alea vechi , atunci ... mai tinerel... :D

si 

si acum incep si poze vechi de atunci , care bine inteles sunt facute cu aparatul meu Smena Simbol , pe pelicula de 35 mm. (am si acum acele role de film...)

aici sunt cu Nea Nicu de care povesteam mai sus , ca era un super om de gasca. imi pare rau ca nu am ajuns mai devreme cu 2 ani, pt ca in anul 2011 a murit. Am gasit la casa lui stabilita una din fetele lui. Am vb. cu ea si i-am explicat cine sunt, pt ca nu intelegea de ce ii pozez casa si imprejurimile :)) 

bine inteles eu cu o statie de emisie in mana ca de obicei ,  era un Alan 38 ,portabila cu 40 canale AM. :)

in fiecare  seara ieseau paranghelii la carciuma din sat. cel in camasa alba si cu mana intinsa din partea stanga a fotografiei , este nea Popa. in capat de tot , stanga este Cornelush (imprudentul)

taica-miu ii tinea coarne lui Cornelush :)

regret ca am miscat aparatul atunci , dar totusi se vede ce fata blanda avea nea Nicu...

ciresul din gradina lui nea Nicu (si 2 dintre cateii lui, ca avea mai multi)

nu imi vine sa cred ca unii oameni dispar pur si simplu dintre noi...

in poza de mai jos este portiunea de drum , unde cateva secunde de inspiratie si adrenalina au facut diferenta intre dezastru si salvare...


sa va zic cum s-a intamplat:

intr-unul din ani , taica-miu a luat alt tractorist , nea Pantelica. si dupa ce am mers toata noaptea pe autostrada cu tractorul si vagoanele de stupi , ca legam 2 de tractor , fara sa avem nici un incident major , cum ar fi fost pene sau prezoane rupte sau altceva , am ajuns cu bine in Valcelele. vazusem locul dinainte si stiam unde trebuie sa tragem vagoanele. tatal meu vroia sa il puna pe un platou de sonda , sus la capatul acestui drum forestier , destul de abrupt , dar mai suise tractorul acolo cu vagonul , si nu fusesera probleme in alti ani.
in anul cand era sa se intample nenorocirea , nea Pantelica , tractoristul , nu a vrut sa asculte si de mine si de tata , cand i-am zis , "bre strange cu cheia furtunul de la sistemul de franare de la vagon , ca poate sa sara din filet"..... nu a vrut a zis ca nu are cum sa sara ...
si a sarit...cand era tractorul la jumatatea pantei , unde era mai abrupt drumul, cand a trebuit sa bage GV-ul pt greu , ca sa reuseasca sa urce , poc a sarit furtunul de frana.... dezastru... tractorul tragea inainte , rotile se invarteau in fata , dar vagonul fiind mai greu , tragea tractorul la vale... nu avea nici cum sa il dirijeze cu spatele pt ca prinsese viteza si cum sa dirijezi un "sarpe" care "curge" la vale....

eu cand am vazut ca treaba e nasoala , si vagonul vine cu viteza la vale spre curba , era evident ca nu poate lua curba la vale cum aluneca si era si mai evident ca o sa se rastoarne in valea din stanga pozei.
norocul nostru a constat in 2 chestii:

unu la mana , eu ca mi-a crescut adrenalina cand am vazut asta , si am capatat forta si
doi , era pe marginea drumului , un mega-giga-robinet de sonda , foarte greu si foarte mare...
nu stiu ce forta am avut , dar am ridicat robinetul , si am fugit spre vagon cu el. vagonul venea la vale, si eu m-am oprit cu el atarnand in maini sa vad pe ce directie o iau ultimele roti ale vagonului din spate.
cand am fost sigur de directie , l-am pozitionat si i-am dat drumu din maini. bine inteles ca am sarit in lateral
pt ca altfel m-ar fi lovit vagonul care avea o distanta de vreo 1 metru jumate pana la roti...
si vagonul s-a intepenit in acel robinet imens de sonda...
nu stiu ce forta am avut si de unde am avut atata forta sa ridic un mastodont de robinet de sonda.
tata poate confirma ...si Cornel si cei care erau acolo... nu imi vine sa cred nici mie acum....

curba cu "bucluc" din patania de mai sus...

livada de atunci...

livada de acum...

apus de atunci...

vedere de sus a drumului , cu intamplarea...

sondele pe care ma suiam eu..

 de aici am vazut intr-o noapte cum ardea in departare o sonda... cu niste valvatai gigantice

platoul unde trageam vagonul de stupi

atunci si acum

vedere de sus a lacului de acumulare Valcelele

aici am gasit ciuperca gigantica

 tov. meu Mircea nu a reusit sa urce cu loganul...si i-am zis ...noi cu Lada 1200 urcam fara nici o problema pe aici...

observati pe margine cat de inalta este marginea de pamant ...

Cam asta a fost scurta povestire , dupa 20 de ani, de cand nu am mai fost prin acele locuri... nimic schimbat , pamantul ramane la fel... doar oamenii dispar...